Consiliul Judeţean Cluj a găzduit astăzi, ceremonia publică de acordare a Titlului de Cetăţean de Onoare al Judeţului Cluj – „Clujean de Onoare”, domnului profesor universitar doctor Iosif Viehmann. La ceremonia condusă de Vakar Istvan, Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj cu atribuţii delegate de Preşedinte, au participat numeroase personalităţi ale vieţii publice, academice şi ştiinţifice clujene.
Printre aceştia au fost prezenţi preşedintele Academiei Române – Filiala Cluj, domnul academician Emil Burzo, parlamentari de Cluj, consilieri judeţeni, reprezentanţi ai Institutului de Speologie “Emil Racoviţă”, cadre didactice ale Facultăţii de Biologie şi Geologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, reprezentanţi ai Muzeului de Mineralogie, numeroşi alţi colaboratori şi prieteni apropiaţi ai d-lui Viehmann, discursul de laudatio fiind rostit de Gheorghe Frăţilă, Şeful Serviciului Public “Salvamont-Salvaspeo” Cluj.
“Ne bucurăm să-l cinstim aşa cum se cuvine pe cel care, prin bogata şi extrem de îndelungata sa carieră ştiinţifică, de peste 50 de ani, dedicată marii sale iubiri – Speologia, a reuşit să promoveze imaginea acestui judeţ, pe cel care, nu de puţine ori, şi-a pus viaţa în primejdie de dragul ştiinţei. Mai mult decât atât, exploratorul, cercetătorul, omul de ştiinţă, dascălul – Iosif Viehmann reprezintă un veritabil martor al istoriei, domnia sa fiind singurul cercetător în viaţă al Institutului de Speologie din Cluj care l-a cunoscut personal pe Emil Racoviță, care, de altfel, i-a şi insuflat acestuia pasiunea pentru speologie”, a precizat Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj cu atribuţii delegate de Preşedinte, domnul Vakar Istvan.
Ilustrul speolog, prof. univ. dr. Iosif Viehmann s-a născut la Cluj, în data de 1 septembrie 1925, întreaga sa viaţă fiind dedicată educaţiei dar şi peşterilor de care domnia sa s-a îndrăgostit irevocabil, motiv pentru care le-a studiat mai bine de o jumătate de veac. Cursurile claselor primare le-a urmat în urbea natală de pe Someş, iar cele secundare la Colegiul Naţional „C. D. Loga” din Timişoara, unde familia domniei sale s-a refugiat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După marea conflagraţie, în anul 1950, s-a întors la Cluj şi s-a înscris la Facultatea de Ştiinţele Naturii din cadrul Universităţii „Victor Babeş”, Iosif Viehmann punând astfel bazele unei îndelungate şi de excepţie cariere în domeniul speologiei, ale cărei repere vor fi marcate de personalitatea marelui savant Emil Racoviţă. După obţinerea licenţei, Iosif Viehmann se mută la Năsăud, unde, între anii 1952 şi 1956 va obţine rezultate remarcabile în plan profesional.
Aici înfiinţează o micro-grădină zoologică, precum şi un club al iubitorilor de natură, perpetuat până în zilele noastre, domnia sa editând în acest răstimp şi revista „Ecologistul”. În acelaşi timp, domnia sa a înfiinţat un club foto în cadrul căruia numeroşi elevi au deprins tainele artei fotografice. În anul 1956, Iosif Viehmann se reîntoarce la Cluj unde ocupă, prin concurs, postul de cercetător ştiinţific al Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj, în cadrul acestei instituţii urmând a-şi desfăşura activitatea pentru mai bine de cinci decenii. În 1991 obţine titlul de doctor, teza domniei sale – „Geneza Formațiunilor Stalagmitice” fiind prima teză în specialitatea speologie apărută în România. Dintre numeroasele stagii de specializare urmate de Iosif Viehmann pot fi amintite cele din Iugoslavia (1966), Austria (1991-1992 şi 1993), precum şi Norvegia (1996).
Renumitul speolog clujean este recunoscut la nivel naţional ca specialist de excepţie în domeniile: faună fosilă a cuaternarului din peşterile României, perlele de cavernă, cristalizarea calcit-aragonitului, peşterile de gheaţă, geneza speleotemelor, mediul de cavernă şi morfologia carstică. Dintre rezultatele deosebite ale profesorului Iosif Viehmann pot fi menţionate descoperirile: „picurul permanent” din peştera Pojar, urma „Omului de Vârtop” veche de 68.000 de ani şi „stalactitele termoindicatoare” (gheaţă), premiere în ştiinţa speologiei. De asemenea, profesorul Iosif Viehmann este coautor al teoriei „Geze-Viehmann” privind geneza monocristalelor excentrice (cristalictite) din peştera Pojarul Poliţei. Totodată, domnia sa a participat la explorarea şi cartarea peşterilor Tăuşoare (Munţii Rodnei) şi Cetăţile Ponorului (Munţii Bihorului). În anul 2003 s-a implicat direct într-un experiment de ecologie subterană care a constat în izolare totală cu încarcerare în Peştera Vântului pentru o perioadă de 10 zile, experiment derulat de două ori. Scopul izolării l-a reprezentat studiul comportamentului uman în mediul de cavernă, concluziile esenţiale referindu-se la existenţa, din punct de vedere medical, a ceasului biologic intern. Prin acest experiment, din care ultimul episod era pe punctul de a-i fi fatal, Iosif Viehmann şi-a pus propria viaţă în pericol de dragul ştiinţei, însuşi domnia sa recunoscând ulterior că are „o cohortă de îngeri păzitori”. Rezultatele cercetărilor domniei sale au fost materializate în nu mai puţin de 212 lucrări ştiinţifice publicate şi comunicate în ţară şi străinătate (14 ţări) şi trei monografii privitoare la speologie. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice de specialitate în România, Austria, Belgia, Franţa, Germania, Spania, Norvegia, Iugoslavia şi Ungaria.
Renumitul speolog clujean este recunoscut la nivel naţional ca specialist de excepţie în domeniile: faună fosilă a cuaternarului din peşterile României, perlele de cavernă, cristalizarea calcit-aragonitului, peşterile de gheaţă, geneza speleotemelor, mediul de cavernă şi morfologia carstică. Dintre rezultatele deosebite ale profesorului Iosif Viehmann pot fi menţionate descoperirile: „picurul permanent” din peştera Pojar, urma „Omului de Vârtop” veche de 68.000 de ani şi „stalactitele termoindicatoare” (gheaţă), premiere în ştiinţa speologiei. De asemenea, profesorul Iosif Viehmann este coautor al teoriei „Geze-Viehmann” privind geneza monocristalelor excentrice (cristalictite) din peştera Pojarul Poliţei. Totodată, domnia sa a participat la explorarea şi cartarea peşterilor Tăuşoare (Munţii Rodnei) şi Cetăţile Ponorului (Munţii Bihorului). În anul 2003 s-a implicat direct într-un experiment de ecologie subterană care a constat în izolare totală cu încarcerare în Peştera Vântului pentru o perioadă de 10 zile, experiment derulat de două ori. Scopul izolării l-a reprezentat studiul comportamentului uman în mediul de cavernă, concluziile esenţiale referindu-se la existenţa, din punct de vedere medical, a ceasului biologic intern. Prin acest experiment, din care ultimul episod era pe punctul de a-i fi fatal, Iosif Viehmann şi-a pus propria viaţă în pericol de dragul ştiinţei, însuşi domnia sa recunoscând ulterior că are „o cohortă de îngeri păzitori”. Rezultatele cercetărilor domniei sale au fost materializate în nu mai puţin de 212 lucrări ştiinţifice publicate şi comunicate în ţară şi străinătate (14 ţări) şi trei monografii privitoare la speologie. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice de specialitate în România, Austria, Belgia, Franţa, Germania, Spania, Norvegia, Iugoslavia şi Ungaria.
Pe lângă activitatea ştiinţifică, profesorul Iosif Viehmann a desfăşurat o intensă şi rodnică activitate didactică, în calitate de profesor universitar, la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea „Bogdan-Vodă” din Baia Mare şi la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. În această calitate a publicat trei cursuri universitare. De-a lungul activităţii sale profesionale de peste 60 de ani, Iosif Viehmann a ţinut, în cadrul congreselor şi seminariilor la care a participat, peste 420 de conferinţe de popularizare a ştiinţei, pe diverse teme inspirate din viaţa şi opera savantului Emil Racoviţă, precum: monumentele naturale din România şi străinătate, ştiinţa peşterilor sau geografia continentelor. De asemenea, în calitate de artist fotograf a fost recompensat cu 34 de premii naţionale şi internaţionale, fiind totodată membru al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (Elveţia) şi al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România.
Profesorul universitar doctor Iosif Viehmann a fost distins cu numeroase premii naţionale şi internaţionale: Laureat al Federaţiei Belgiene de Speologie, Bruxelles (1958), Premiul „Emil Racoviţă” al Academiei Române (1963), Medalia de Aur FRTA Bucureşti-Costineşti (1981), Omul Anului – Cambridge (1991), Premiul „Lions International of the Invaluable Services”, Cluj (2003). În anii 2004 şi 2005 a primit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca, respectiv al oraşului Năsăud. De asemenea, în anul 2009 a fost distins cu titlul de Senior al Cetăţii iar în iunie 2010 a primit ,,Diploma de Excelenţă” din partea Academiei Române.
Având în vedere toate aceste aspecte, forul deliberativ al judeţului Cluj a aprobat în cadrul şedinţei din data de 28 aprilie 2014, cu unanimitate de voturi, acordarea Titlului de Cetăţean de Onoare al Judeţului Cluj – „Clujean de Onoare” unei personalităţi marcante a vieţii ştiinţifice şi academice clujene, domnului Iosif Viehmann, unul dintre cei mai îndrăgiţi dascăli şi maeştrii ai comunităţii academice clujene, apreciind faptul că domnia sa este un adevărat simbol pentru speologia românească, motiv pentru care merită să fie apreciat şi onorat cu o astfel de distincţie.
