57 de gravuri realizate de marele artist român Constantin Udroiu (1930-2014) vor fi donate Muzeului Etnografic al Transilvaniei de soția artistului, cunoscuta specialistă în lingvistică romanică Luisa Valmarin, profesoară la Universitatea „La Sapienza” din Roma. Vernisajul expoziției va avea loc joi, 15 octombrie, de la ora 18.00, în prezența donatoarei.
Constantin Udroiu s-a născut la București, în anul 1930. A studiat la Facultatea de Arte Frumoase din București, avându-l ca profesor pe Gheorghe Vânătoru (1908-1983). Condamnat la 22 de ani de muncă silnică pentru opiniile sale anticomuniste, a ispășit o pedeapsă de 10 ani – din 1954 în 1964 –în temnițele comuniste. S-a stabilit în Italia în anul 1971. A realizat peste 200 de expoziții personale în întreaga Europă.
A executat fresce în biserici bizantine din Italia și România. În 1993 a realizat o Via Crucis compusă din 15 capele pe un parcurs de 1 km din localitatea Faicchio, precum și o Cina cea de taină (8 x 4 m) și o Cina din Emmaus (6 x 4 m), în trapezul noului seminar din Benevento. Frescele au fost binecuvântate și sfințite de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea.
În iunie 1991 a fost numit Senator al Academiei Internaționale de Artă Modernă, din a cărei conducere a făcut parte până la sfârșitul vieții. Printre numeroasele premii care i-au fost acordate amintim Diploma de Onoare și însemnele orașului Bordeaux, titlul de cetățean de onoare al orașelor Accettura (Matera/ Italia/ 1984), Vitulano (Benevento/ Italia/ 1986) și Passignano sul Trasimeno (Italia/ 2012). Aceste titluri le-a primit cu prilejul execuției unor fresce sau lucrări de artă monumentală.
Constantin Udroiu a fondat Școala de Artă Nikopeia – „Fierăria artelor”, cum îi plăcea lui să o numească – în cadrul căreia susținea cursuri gratuite pentru cei care doreau să învețe tehnicile picturii și ale xilogravurii.Școala de Artă Nikopeia a funcționat pe lângă Accademia Internazionale diArte Moderna (Istituto superiore di cultura, cu sediul la Roma), în cadrul acesteia studiindu-se tehnica frescei și a picturii pe sticlă. În decembrie 2006, la Matera, Școala de Artă Nikopeia a organizat o expoziție de caritate sub titlul Omagiu pictorilor anonimi de biserici. Școala de Artă Nikopeia oferă cursuri gratuite, la sfârșitul fiecărui an cursanții primind o diplomă. După moartea lui Constantin Udroiu, în 2014, cursurile sunt susținute de profesori formați de acesta.
Udroiu, care este în aparență un eclectic (pentru că, într-adevăr, nu suntușor de să legi între ele, din punct de vedere stilistic, hieraticele portrete bizantine realizate după canoane imprescriptibile cu desenele pline de o candoare intensă care ilustrează cărțile pentru copii), se dovedește a fi mai mult decât coerent cu propria sa disponibilitate de a înțelege, extrovertit și comunicativ, melancolic și, uneori, tăios. Udroiu se lasă cunoscut prin ceea ce este el însuși, fără să își propună să interpună întreel și public nici un fel de ecran, cu excepția tablourilor sale, oglinzi ale memoriei sale vizuale, ferestre ale sufletului său. Marian Papahagi
Constantin Udroiu nu este condamnat, din fericire, la sterilitatea artistului „specializat”, monomaniacal, sclav al unei unice formule repetate până la sațietate. Creativitatea sa este cea care îl face să se bucure de folosirea tehnicilor celor mai diverse, pe care le domină cu măiestria marilor artiști de altădată (pictură pe sticlă, gravură în metal, xilogravură,litografie etc.). Această plurivalență îl apropie de modelul exemplar al artiștilor Renașterii italiene, de idealul „omului universal”. Nicolae Balotă
Constantin Udroiu este român. Altoit pe robusta buturugă italică, a sa înnăscută latinitas a creat fructe gustoase, așa cum doar vița de vie transplantată reușește să producă, pe terenuri noi și primitoare. Întâlnirea a fost o reîntâlnire, o revenire. Astfel, astăzi se nasc, italiene, frescele sale monumentale pe zidurile primăriilor noastre, sau pe fațadele sau în absidele bisericilor. Luciana Stegagno Picchio
Astăzi putem vedea opere ale lui Udroiu în biserici și conventuri faimoasedin întreaga Europă: scene imense ale Vechiului sau Noului Testament, într-o interpretare vibrantă, care are trăsăturile umane ale timpurilor moderne și care ne face să citim în interiorul imaginilor, ca într-o oglindă amilei și a amenințării, nu lipsită de problematizări.
