Faringita acuta reprezinta inflamatia localizata la nivelul faringelui si a amigdalelor, o patologie des intalnita la copii. Se poate asocia cu afectarea mucoasei nazale, realizand tabloul de rinofaringita acuta, intalnit mai ales in sezonul rece.
Frecvent, aceasta infectie este cauzata de virusuri (peste 80%), restul procentului fiind reprezentat de infectia de cauza bacteriana. In aceasta categorie, Streptococul beta hemolitic de grup A este principala cauza de infectie.
Microscopic, streptococul este constituit din coci (bacterii de forma sferica), colorati gram pozitiv, dispusi in lanturi (foto atasata).
Exista 2 grupe mari de streptococi, clasificate in functie de tipul de hemoliza pe care o prezinta microscopic:
● Streptococ alfa-hemolitic: Streptococ pneumoniae (pneumococ), Streptococ viridans
● Streptococ beta-hemolitic:
– grup A (pyogenes): produce infectii precum faringita streptococica, scarlatina si infectii ale pielii (impetigo)
– grup B (agalactiae): produce infectii in sectiile de neonatologie cauzand pneumonie, meningita sau bacteriemie
– grup C, D (enterococi), E, F, G, si H Streptococul viridans (cu subgrupele S. Salivarius, sanguis, mutans, mitis) face parte din flora comensala a cavitatii bucale, adica coexista cu organismul uman, fara a produce boala. Poate induce boala insa la organismele cu imunitate scazuta sau cu alte boli asociate.
Transmitere
Infectia cu streptococ beta hemolitic grup A se transmite prin contactul direct intre persoane bolnave sau purtatoare, prin intermediul picaturilor eliminate in timpul stranutului, vorbitului, prin contact cu saliva persoanei infectate sau prin intermediul secretiilor nazale. Un risc crescut de contagiozitate exista in colectivitati (crese, gradinite, scoli) la copiii cu varste intre 3-15 ani.
Persoana infectata este considerata contagioasa pe durata bolii, anterior inceperii terapiei antibiotice si inca 24-48 h dupa initierea antibioterapiei.
Semne si simptome
– stare generala alterata
– febra peste 38°C
– odinofagie (durere de gat)
– disfagie (durere si dificultate la inghitire)
– faringe congestionat (gat rosu)
– amigdale marite de volum, rosii, inflamate, cu depozite alb-galbui
– adenopatie dureroasa – cresterea in dimensiuni a ganglionilor laterocervicali sau submandibulari
Diagnostic
Suspiciunea de angina acuta streptococica se stabileste pe baza examenului clinic, insa diagnosticul cert se obtine prin efectuarea exsudatului faringian.
Dezavantajul acestui test este obtinerea rezultatului dupa o perioada de 2-3 zile. Acesta este si motivul pentru care medicul ia decizia de a institui tratamentul antibiotic inainte de sosirea rezultatului. Daca antibioticul administrat nu este eficient, ulterior se modifica tratamentul conform antibiogramei.
In alte situatii se initiaza tratamentul antibiotic abia la confirmarea rezultatului exsudatului faringian si antibiogramei.
Exista in unele laboratoare si posibilitatea efectuarii unui test rapid de detectare a antigenului streptococic, care are un cost usor mai ridicat, insa ofera rezultatul in cateva minute.
Laborator
In cazul infectiei streptococice, analizele de sange evidentiaza frecvent valori crescute ale leucocitelor si neutrofilelor, prezenta unui sindrom inflamator de tip bacterian, cu cresterea VSH si PCR (proteina C reactiva).
Importanta este si dozarea ASLO in dinamica (anticorpi anti-streptolizina O), indicator al infectiei streptococice in antecedente, pentru a monitoriza evolutia infectiei. Nivelul ASLO este dectectabil la 1-2 saptamani de la infectie, atinge valoare maxima la 3-6 saptamani, iar ulterior scade treptat revenind la normal dupa 6-12 luni de la infectie. Daca ASLO se mentine crescut si dupa 6 saptamani de la infectie, acest fapt semnifica o reinfectie.
Complicatii
– abces periamigdalian sau retrofaringian, flegmon amigdalian
– otita acuta, mastoidita acuta, sinuzita acuta, pneumonie acuta
– sindromul de soc toxic – reactie imuna la toxinele bacteriene ce ajung in sange
– erizipel, celulita – sunt infectii streptococice localizate cutanat
– fasceita necrozanta – apare la adult, constand in necroza fasciei musculare si a tesutului adipos
– reumatism articular acut – cu afectare articulara si cardiaca
– glomerulonefrita acuta post-streptococica – afectare renala secundar unei infectii streptococice
Tratament
● antibiotic: principalele grupe medicamentoase utilizate sunt Penicilinele. Cei care nu raspund la Penicilina sau sunt alergici la aceasta grupa medicamentoasa, vor folosi preparate din familia Cefalosporinelor sau Macrolidelor. Durata tratamentului este de 7-10 zile, acesta fiind administrat oral (pe gura, sub forma de suspensii sau tablete, in formele usoare sau moderate) sau intravenos in regim de spitalizare la copiii necomplianti sau cu forme severe de boala. Unii copii au nevoie de injectii intramusculare cu Penicilina (Moldamin), o injectie/saptamana, 4 saptamani consecutiv pentru prevenira complicatiilor.
● probiotice: pentru refacerea florei intestinale distruse de antibiotic
● antitermice: Ibuprofen, Paracetamol, Algocalmin
● antiseptice faringiene
● consum crescut de lichide calde, ceaiuri cu miere si lamaie, atmosfera umeda
● izolare la domiciliu
● amigdalectomie / amigdalotomie (indepartarea chirurgicala totala sau partiala a amigdalelor): este recomandata de medicul ORL-ist atunci cand infectiile faringo-amigdaliene streptococice sunt frecvente si severe (peste 5 episoade/an) sau cand copilul dezvolta amigdalita cronica (amigdale mari, hipertrofice, care se unesc pe linia mediana, afectand respiratia sau alimentatia)
Prevenire
– evitarea zonelor aglomerate si a colectivitatilor unde exista cazuri de boala
– masuri de igiena personala: spalarea mainilor, schimbarea periutelor de dinti in cadrul unui episod de faringita bacteriana, tacamuri personalizate, dezinfectia obiectelor si suprafetelor cu care copiii intra in contact
– vaccinarea anti-pneumococica pentru prevenirea pneumoniei si otitei cauzate de streptococ
– tratamentul simptomatic precoce cu antitermice si antiseptice faringiene al faringitelor acute virale, pentru a scadea riscul de suprainfectie al acestora
Exista purtatori de streptococ beta hemolitic grup A, care nu prezinta simptomele bolii. Acestia nu necesita de rutina tratament antibiotic corespunzator decat daca exista transmiteri repetate in cadrul aceleasi familii, daca se observa cazuri de faringita la debut intr-o colectivitate din apropiere sau daca exista istoric personal de reumatism articular acut sau la membrii familiei.
