Adrian Dohotaru, fost deputat, revine în politică la Partidul Verde. A intrat în Parlament pe listele USR iar apoi a rămas parlamentar independent.
Mă reîntorc în politică: devin președinte executiv al noului Partid Verde.
Am emoții, este un moment important în viața mea, am luat decizia de a mă reîntoarce în politică.
La Congresul Partidului Verde de sâmbătă, 3 septembrie, candidez cu o echipă nouă de conducere pentru funcția de președinte executiv.
Mulțumesc echipei pentru încredere!,
a scris Dohotaru pe o rețea socială.
Adrian-Octavian Dohotaru (n. 20 aprilie 1983, Micești, Tureni, Cluj, România).
Este politician, autor și activist civic ecologist român, fost deputat al circumscripției Cluj între 2016 și 2020.
Adrian Dohotaru: „este un context de apatie civică și dezamăgire politică”.
Am luat decizia de a mă reîntoarce într-un partid, după 5 ani de pauză. Într-un context, să o recunoaștem, de apatie civică și de dezamăgire politică.
În calitate de independent trei sferturi din mandatul parlamentar, politicile publice pe care le puteam promova se loveau de zidul unor majorități partinice.
Nu am avut forță de negociere și convingere decât pentru un număr limitat de inițiative la nivel național sau local.
Ca membru activ al societății civile sau ca autor, poziții respectabile și poate mai comode, pot face propuneri detaliate autorităților,
pot alerta opinia publică alteori, dar nu mai depinde de mine dacă sunt acceptate, apoi cum sunt transpuse ideile.
De ce se întoarce în politică și de ce în Partidul Verde?
De aceea, e nevoie să fim cât mai mulți în consilii locale, județene, în parlament, în guvern.
Când o fi cazul, în instituții ale statului ca să ne batem pentru aceste idei să fie acceptate și mai ales realizate.
Am mai simpatizat cu partide noi, ecologiste și progresiste, dar am ales Partidul Verde. Are avantajul de a fi afiliat la Verzii Europeni.
Cea mai bine cuplată familie politică la urgența climatică internațională.
La Bruxelles, unde mă duc după ce sunt ales președinte executiv, merg „să fur” meserie.
Să învăț cum au creat mișcări verzi, de centru-stânga, îndeajuns de puternice încât să guverneze în mai multe țări.
Sutele de membri activi din Partidul Verde, cei 120 de consilieri locali, pot devenii mii de membri și aleși locali care să pună tema mediului și calității vieții în prim plan în următorii ani.
Nu este un obiectiv nișat, cum se mai pune ecologia la noi într-o casetă, pe care o bifăm vag, ci transversal, de la energie la economie, de la sănătate la transport.
Pe ce subiect se va concentra?
Tema numărul 1 în secolul 21 este schimbarea climatică!
Dacă nu facem nimic, dacă nu reușim să neutralizăm schimbările climatice, riscăm veri în România din a doua parte a secolului cu temperaturi medii cu 7 grade în plus, o țară cu o treime mai puțină apă.
Cu localități poluate și congestionate, cu temperaturi extreme, secetă,
valuri de căldură, apoi inundații, cu inegalități imense între cei avuți,
poluatorii mari care nu plătesc pentru poluare, și cei sărăciți de schimbări climatice.
Am emoții, dar am învățat din competițiile sportive că emoțiile, bine dozate, te ajută.
Te ajută să te concentrezi, să vizualizezi cursa, efortul, obstacolele.
Iar aici obstacolele nu constă în lipsa de fair play a competitorilor care au furat startul de la stat cu zeci de milioane de euro subvenții politice pe an.
Nici agresivitatea și mitocănia din spațiul public, nici neîncrederea cetățenească generalizată legată de politică…
Sunt adânc încredințat că obstacolele principale au legătură cu supraviețuirea speciei noastre și a altor specii de pe planetă.
Asta, într-o perioadă de accelerare a extincției datorată gazelor cu emisii de seră pe care marii poluatori îi emit în atmosferă.
Și nu există Plan(eta) B!A te lupta pentru astfel de idei nu este atât o oportunitate politică, cât este o datorie, îmbinată cu sacrificiu.
Adrian Dohotaru: „avem o datorie față de natura pe care am schimonosit-o în ultimele secole”.
Îți faci datoria pentru ca semenilor tăi să le meargă mai bine, dar și altor specii.
Ne facem datoria până ajungem la neutralitate climatică, adică să stocăm la fel de multe gaze cu efect de seră pe cât emitem.
O datorie pentru copiii, pentru nepoți, pentru justiția necesară între generații, care nu merită moștenirea catastrofică pe care părem să le-o lăsăm.
Și nu în ultimul rând, avem o datorie nu față de bănci.
Față de natura pe care am schimonosit-o în ultimele secole.
DATORIE: Nici mai mult, nici mai puțin, asta trebuie să fie ideea de a te afla în serviciu public.
Nu ocuparea vremelnică a unei poziții de putere care ne gâdilă poate orgoliul.
Și totuși, în același timp, ce bucurie poate exista în conectarea și solidaritatea dintre noi cu scopul de a participa, din micul punct pe care îl ocupăm, într-o asemenea luptă în care ne decidem viitorul.
Sper să fim mii de oameni care gândim și acționăm similar!
Citește mai multe din „Politică”.
