Da, aud tot mai des această lozincă. Ea are, în simplitatea ei, un anumit grad de atracție. Cu toții tindem să marșăm pe ideea că trebuie să plece bună parte dintre ei. Dar oare…toți? Și să plece, sau să fie înlocuiți?
Am să-mi răspund scurt la prima variantă: să scăpăm de clasa politică nu se poate, nu e o variantă. Alternativa ar fi anarhia, dictatura (de orice fel), în orice caz, am avea un aparat de stat abuziv și nu am mai putea spera măcar la democrație…
Așadar, ei trebuie schimbați, înlocuiți. Dar cum o facem? Nici eu, nici dumneavoastră, distins cititorule, nu dorim să ne implicăm. Însă ne dorim vremuri mai bune pentru noi și cei ce ne vor urma, ne dorim să răzbatem mai ușor prin viață, ne dorim să nu mai fim mințiți, amăgiți și uneori umiliți de atitudinea acelora care au ajuns să ne conducă.
Mulți dintre dumneavoastră s-au resemnat la gândul că nu se poate schimba clasa politică. Am să-i contrazic: în ’89 s-a pornit de la zero și chiar dacă ”noua clasă politică” de atunci (FSN) era alcătuită din eșaloanele doi și trei din rândurile PCR și al fostei Securități, această ”transformare” s-a produs. Da, îmi veți spune, însă în urma unei revoluții, a unei lovituri de stat sau cum vreți să-i mai spuneți.
Noi nu trebuie să schimbăm politicienii, noi trebuie să schimbăm politicul ca paradigmă. Astăzi, 80% dintre cei care ”ne reprezintă” în Parlament nu o fac pentru a face politică. O fac pur și simplu din motive egoiste, individuale. În nici un caz nu o fac pentru a aduce plusvaloare societății din care fac parte. De aceea și-au creat acele pseudouniversități particulare care le oferă titluri și diplome pe tavă acestor mediocri. Pentru a le servi acestor interese meschine!
În ’89 schimbarea s-a produs pe fondul unei nevoi acute de libertate. Indiferent cine a orchestrat această schimbare, s-a folosit de această nevoie. Dar suntem liberi astăzi? Azi, când instituțiile abilitate și-au asumat această transformare a clasei politice, acționând discreționar și aparent la o comandă invizibilă, astăzi suntem liberi? Când ne lovim zilnic de funcționari ai statului român, sau chiar de ”aleși” care abuzează comunistoid de funcțiile ocupate, azi suntem liberi? Eu cred ca nu!
Înainte de ’90 exista așa numita ”selecție de cadre”. Astăzi, nici un partid nu mai are o astfel de divizie. Nu în România. Nimeni, în nici un partid, nu se mai uită la CV-urile oamenilor pe care îi pun pe listele de candidați. Nu îi mai interesează că au terminat foarte greu un liceu, dar au ajuns în scurt timp cu trei licențe, două masterate și chiar un doctorat – două. Oricum, tânărul de astăzi nu este atras de vreo ideologie, de vreo doctrină. Totul e perimat. De aceea, foarte rar vin în partide oameni cu cariere în spate.
Deci, pentru tot poporul e clar: trebuie schimbată clasa politică. Dar nimeni nu răspunde la întrebarea: ”ce punem în loc?”. Și atunci, fie așteptăm să se spargă buba și schimbarea să se facă brutal, în stradă, fie pornim de la bază, de la cea mai mică celulă de partid – organizația locală.
Unele partide ne aburesc cu formula: ”Noi avem cod de conduită”. Nimeni nu respectă aceste coduri. În țările vestice, un politician asupra căruia există cea mai mică suspiciune de corupție, demisionează! Ba, mai mult, demisionează pentru mici scandaluri de budoar, pentru o ciocolată etc. Ai noștri, ne agasează cu apariții zilnice la televizor, radio, în presa scrisă, cu cât sunt mai corupți, cu atât mai mult!
Am mai spus-o: primul partid politic care va ieși între oameni cu o viziune, cu un țel pe termen lung, care va face pur și simplu ”recrutări de lideri curați”, va avea o șansă să le schimbe și pe celelalte!
Așadar, oameni buni, nu trebuie schimbat coruptul „Ion” cu hoțul „Vasile”, ci conceptul în întregul său! Totul pleacă de la noi, de la popor, iar atâta timp cât nu suntem liberi și nici măcar nu ne dăm seama, atâta timp cât suntem încorsetați și constrânși de nenumăratele televiziuni ”libere” să votăm ce ne dictează ei, nu vom avea decât un alt „Popescu” la fel de corupt, la fel de supus ”păpușarului”, iar noi, cei mulți, vom trăi tot mai obișnuiți cu ideea că e bine în acest matrix, până când nici nu ne vor mai străbate astfel de gânduri…
Cum putem participa la schimbare? Pentru început, în 11 decembrie, eu voi merge la vot pentru prima oară negândindu-mă să votez numai și numai ”ca să nu iasă ceilalți”.
Bogdan Ardelean
