Vineri, 19 februarie 2016, ora 18:30, Opera Națională Română din Cluj-Napoca sărbătorește 200 de ani de la premiera absolută a operei ”Bărbierul din Sevilla”, într-un spectacol special dedicat capodoperei lui Gioacchino Rossini!
Veselul și iubitul Figaro, personajul principal al operei bufe, și-a făcut debutul pe scena Teatrului Argentina din Roma, pe data de 20 februarie 1816, ținând capetele de afiș ale operelor din întreaga lume, în repetoriul cărora a rămas pentru totdeauna, și transformând titlul ”Bărbierul din Sevilla” într-unul adorat de publicul larg de pretutindeni.
La Opera Națională Română din Cluj-Napoca, spectacolul a fost pentru prima dată pus în scenă pe data de 9 aprilie 1928, fiind de atunci reluat în sute de reprezentații la fel de savuroase, aventuroase și pline de pasiune. Spectacolul îl aduce în lumina reflectoarelor pe Figaro, bărbierul spaniol plin de umor, curajos și romantic, care oferă un farmec unic poveștii de dragoste dintre neliniștitul Conte Almaviva și frumoasa Rosina, în romantica Sevilla a secolului 18.
Vom păși în povestea spaniolă, cu ocazia spectacolului jubiliar, alături de artiștii: Geani Brad, interpretul lui Figaro,Iulia Merca (Rosina), Tiberius Simu – invitat (Contele Almaviva), Cristian Hodrea (Don Bartolo), Simonfi Sandor (Don Basilio),Laura Essig – invitată, George Godja, Corneliu Huțanu, Ermil Rădulescu Chioreanu și Adela Bihari, acompaniați deOrchestra Operei Naționale Române din Cluj, aflată sub bagheta dirijoarei invitate Mihaela Cesa-Goje. Regia artistică poartă semnătura lui Emil Strugaru.
Vă așteptăm!
Biletele spectacolului sunt puse în vânzare la Agenţia Teatrală şi online, pe www.biletmaster.ro
***
Una dintre cele mai îndrăgite opere bufe din repertoriul universal, ”Bărbierul din Sevilla”, de Gioacchino Rossini, a fost prezentată în premieră mondială în anul 1816, la Teatrul Argentina din Roma, sub titlul inițial ”Almaviva” (Inutila precauțiune).
În fermecătoarea și colorată Sevilla a secolului 18, Figaro este bărbierul cel vesel și iubit de întregul oraș, care ajută la împlinirea marii iubiri dintre Rosina și Contele Almaviva. Provocarea este, însă, mare, deoarece frumoasa Rosina este dorită și de tutorele său bătrân, Bartolo, care are avantajul ajutorului lui Basilio, maestrul de muzică al tinerei.
Atmosfera amoroasă și comică a operei este dată de multele tertipuri la care apelează Contele Almaviva și Figaro pentru a se apropia de frumoasa iubită și a-i declara dragostea. Scena finală, în care Figaro și Contele pătrund în casa Rosinei în miez de noapte, urcând pe scara sprijinită de balconul acesteia, este cea care dă un suflu și mai pasional și aventuros operei. Inima Rosinei cunoaște bucuria deplină atunci când Almaviva își oferă în genunchi dragostea, averea și numele. Părtaș la declarația înflăcărată este și profesorul Basilio, mituit de adversarii lui Bartolo, care devine martorul căsătoriei dintre îndrăgostiți. Bătrânul și încruntatul Bartolo sosește prea târziu pentru a mai opri uniunea și este consolat doar de renunțarea lui Almaviva la zestrea Rosinei, care îi va rămâne lui.
