RELAȚIA SOCIALĂ DINTRE ELEVI ȘI CADRELE DIDACTICE – COMPONENTĂ DE BAZĂ A EDUCAȚIEI

received_1641796002524000Motto:

,,Verba docent, exempla trahunt!” – ,,Vorbele predau, exemplele ghidează!” (proverb latin)

Relația socială dintre elevi și cadrele didactice este una de o sensibilitate aparte și cu o importanță deosebită deoarece influențează în mod direct și vizibil performanțele școlare ale elevului. Din experiența mea de cadru didactic de aproximativ 20 de ani, dintre care 7 în calitate de coordonator pentru proiecte și programe educative, experiență acumulată în munca nu doar cu cei mici și cu părinții acestora, dar și cu cadrele didactice, am putut observa dimensiunea problemelor legate de acest subiect.

received_1641798282523772Cu siguranță, cu toții suntem convinși de faptul că o relație, oricare ar fi tipul acesteia, se bazează în primul rând pe respect. Iar ca să fie posibilă existența respectului în această relație atât elevul, dar mai ales cadrul didactic trebuie să fie conștienți de acest lucru și să acționeze după o serie de convenții sociale prevăzute de altfel, în toate legile și regulamentele școlare. Este absolut necesar ca învățătorul și profesorul să ofere respectul cuvenit clasei, să știe pe de-o parte să tolereze micile scăpări ale elevilor, însă pe de altă parte, totuși să poată să se impună atunci când este nevoie.

Dar ce se întâmplă atunci cănd avem de-a face cu un așa zis elev-problemă? Ori cu mai mulți? De obicei copiii care ajung să fie elevi-problemă sunt cei care suferă de tulburări sociale și de comportament. Fie au probleme în comunicare, fie au tendința să încalce orice regulă impusă, fie diferite probleme familiale, însă în oricare din aceste variante, de cele mai multe ori, soluția cea mai potrivită este received_1641798879190379comunicarea deschisă.

Atât cadrele didactice din învățământul preuniversitar cât și părinții elevilor trebuie să înțeleagă că au un rol foarte important în viața și educația copilului și în acest context, îi pot influența foarte ușor comportamentul. În aceste cazuri este oarecum greu să mai vorbim de un respect oferit cadrelor didactice, dar dacă elevul primește atenția necesară și se lucrează cu el la clasă, cu timpul este posibil ca acest lucru să se schimbe. Oricum, elevii aflați în aceste situații, clar că au nevoie de ajutor în familie, dar și la școală. Astfel că orice terapie cu elevul devine terapie cu familia acestuia și uneori intră în echipă chiar și cadrul didactic de la clasă. În acest caz – când avem toți cei trei poli – putem spune că lucrăm în echipă, iar rezultatele cu siguranță nu vor întârzia să apară.received_1641799899190277

Se poate, de asemenea, ca problema să se afle de partea cealaltă, adică la cadru didactic, fie acesta învățător sau profesor! Nu sunt puține cadre didactice care au practici învechite (gen elevi pedepsiți cu așezatul în genunchi cu mâinile ridicate, jigniri etc.) și prejudecăți menținute de o atitudine conservatoare.
În consecință, elevul poate dezvolta o antipatie și o lipsă totală de respect față de cadrul didactic cu pricina. Se poate observa ca în unele situații extreme, învățătorul sau profesorul alege să afișeze o indiferență față de clasă și elevi, aceaștia din urmă nemaiexistând pentru el, dar nici el pentru clasă. Această atitudine de comportament ar trebui remediată cât mai repede cu putință de către profesor deoarece poate avea consecințe grave asupra elevului/elevilor, cât și a întregului proces instructiv-educativ la nivelul unității de învățământ.
received_1641802405856693În situațiile în care, nici elevul și nici profesorul nu se regăsește în categoriile de mai sus, dar totuși există lipsa respectului în această relație, cel mai probabil motivul este nemulțumirea elevului față de învățător sau profesor. Aceste nemulțumiri își au originea în comportamentul cadrelor didactice… Favoritismul dintre elevi, bunătatea excesivă sau dimpotrivă, exigența dusă la extrem sau doar imaginea deformată pe care elevii o au față de cadrele didactice sunt doar câteva dintre posibilele probleme.
Un caz aparte din punct de vedere psihopedagogic de nemulțumire a elevului este acela de subapreciere ori supraapreciere a performanțelor acestuia. Atunci când elevul este de părere că învățătorul sau profesorul nu este mulțumit îndeajuns de răspunsurile corecte sau și mai grav, prezintă motive de amuzament atunci când acesta greșește, poate să distrugă moralul sau motivația copiilor influențănd în mod vădit performanțele școlare ale acestora.

În aceste cazuri, profesorul nu respectă un principiu fundamental al educației și anume, încurajarea elevului când acesta are nevoie sau laudarea lui când atinge performanțele cerute. Cu toate acestea, atât formele de încurajare cât și cele de laudă trebuie folosite mai rar pentru că numai în acest fel valoarea lor morală va crește. Pentru elev, o simplă laudă la momentul potrivit poate însemna marele premiu, iar o critică poate oferi motivarea necesară învățării. În caz contrar, cu cât sunt folosite mai des cu atât acestea au efecte mai scăzute.

Concluzionând asupra acestui subiect sensibil și de importanță majoră pentru educație, indiferent de cauzele problemelor, lipsa respectului în relația elev-cadru didactic se poate remedia și ameliora prin comunicare și amiabilitate, și sub nicio formă prin amenințări sau pedepse de orice natură. Cu siguranță, cuvintele întodeauna vor avea o greutate mai mare decăt orice pedeapsă!