Ovidiu Marian Nagy a povestit pe o rețea de socializare experiența traumatizantă prin care a trecut familia sa după ce mama a decedat, fiind confirmată cu Covid-19. Familia a ridicat trupul neînsuflețit de la morga Spitalului de Boli Infecțioase din Cluj insă are foarte multe reproșuri de adus spitalul în întreg procesul prin care bolnavul a trecut.
Bărbatul povestește în primul rând că mama sa avea un tratament pentru o problemă de sănătate care i-a fost întrerupt pentru a fi tratată de Covid-19. Apoi, acesta spune că păstrarea legăturii cu amam sa era una deficitară însă atunci când reușea să primească niște informații despre starea mamei de sănătate, părea ca acestea să fie încurajatoare până când i s-a comunicat că trebuie să îi ridice trupul neînsufletit.
Redăm mai jos, integral, povestea traumatizantă prin care a trecut Ovidiu Marian Nagy și a relatat pe o rețea de socializare.
”Am scos-o pe mama de la morga Spitalului de Boli Infecțioase din Cluj Napoca. Experiență foarte tristă, traumatizantă.
O sa povestesc nedreptățile, indiferența, neglijența, lipsa de comunicare a personalului medical si abuzurile săvârșite. Au numai drepturi, dar obligații au numai … pacienții. Mama mea, Nagy Ana a fost internată cu răceală, bronho pneumonie și a murit de Covid. Dacă era anul trecut când nu se știa de acest Covid … azi trăia. Au făcut tratament pentru Covid iar infecția de la plămâni nu au tratat-o cu ce era necesar. Au fost 5 zile de când nu i-au dat antibiotice pentru bronho pneumonie, dar i-au dat medicamente pentru Covid. A stat în spital din data de 3 august și până în 31 august 2020 când a decedat. A luat în 28 de zile de spitalizare 3 infecții intraspitalicești grave, care au contribuit și ele la decesul mamei mele. Am cerut necropsie -autopsia și se spune că la bolnavi de Covid nu se face autopsia că așa e protocolul dat de Ministerul Sănătății. Mama avea 65 ani. De 2 ani era la pensie. Am cerut prin adresa depusă în 12 august să mi se elibereze copie după analize, teste, fișa de observație și RMN, CT pentru a solicita, a cere o opinie separată, independentă de la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș București și eventual pentru un transfer acolo. Nici pana în ziua când am ridicat trupul nu am primit aprobarea și documentele solicitate. Trebuiau aprobate pe ordin ierarhic, manager spital, manager servicii medicale, administrativ, doctori, terapie intensivă, infectioase, e.t.c . Când am scos trupul mamei, au chemat și un echipaj de la jandarmerie care să se asigure ca nu vor fi incidente. Aceasta e procedura, personalul medical vrea să se asigure ca nu sunt incidente, discuții și alte evenimente generate de rude, de aparținători când ridică trupurile celor dragi de la morga spitalului. Jandarmeria a plecat după ce am luat trupul mamei. Și uite așa tristețea, durerea, disperarea, neputința, frustrarea, întrebările au rămas în viața mea, a fratelui meu, a tatălui și a altor cunoștinte, rude, prieteni. Am insistat să o văd, să o privesc cât era internată, am sunat aproape zilnic când răspundeau la telefon, am încercat să păstrez legătura, să mă informez, să aflu vești. Aproape toate erau încurajatoare, bune, era speranță, nădejde, noi familia, prietenii, cunostințele ne rugam, mijloceam, posteam făcându-ne și noi partea noastră și speram ca Dumnezeu e în ajutorul și sprijinul nostru.
Dar dezamăgirea, tristetea și disperarea au atins limite greu de suportat când am dus hainele mamei să fie îmbracată cu un costum drag ei, sa fie încălțată cu pantofi, personalul, atopsierul si doctorita epidemiologă care supraveghea predarea trupului mamei, au refuzat categoric, neputând fi înduplecată afirmînd și susținând că așa e protocolul de la Ministerul Sănătății de la ISU, de la Arafat că în cazurile de deces de virus Covid, morții nu se îmbracă. Mama, biata mamă era dezbrăcata complet și așa au tras fermoarul sacului cu fund dublu și au pus capacul sicriului peste ceea ce era – trupul și zâmbetul trist a mamei mele.
Ce să fac, ce să facem, cum să procedăm ca familie, ca prieteni, ca și cunotințe, ca opinie publica …
Incredibile vremuri trăim! Va rog ajutati-ma …Nagy Ovidiu Marian”, a povestit pe o rețea de socializare, unul dintre copiii femeii.
Ba mai mult, acesta a povestit mai multe pe pagina sa de socializare, însă acest mesaj a fost intens comentat de alți utilizatori ai rețelei care nu s-au sfiit să critice, printre condoleanțe, activitatea spitalului sau chiar să aducă în discuție alte idei care de altfel, nu au nicio dovadă.
