Ce sa fac, doctore? Tot ce trebuie sa stie un parinte despre Boala zgarieturii de pisica

boala pisiciiBoala ghearelor de pisica sau a zgarieturii de pisica este o boala infectioasa produsa de Bartonella henselae, un bacil gram negativ. Se manifesta printr-o tumefactie ganglionara localizata sau regionala, care apare dupa inoculare cutanata prin intermediul ranilor provocate de ghearele sau dintii de pisica. Puii de pisica mai mici de 6 luni transmit mai frecvent bacteria decat pisicile mature. La pisici, boala este asimptomatica, insa puricii transmit bacteria intre pisici.

In ultimii ani, numarul pacientilor care se prezinta cu aceasta patologie este in crestere, producand reale dificultati de diagnostic medicilor. Este intalnita frecvent la copii, peste 50% dintre pacienti avand sub 18 ani.

Clinic

Dupa inoculare, la 3-7 zile de la zgarietura apare o leziune locala, sub forma unei mici papule. Apoi la 2-3 saptamani apare adenopatia regionala, adica cresterea in dimensiuni a unuia sau mai multi ganglioni localizati intr-o zona a corpului. Sunt afectati ganglionii aflati in imediata apropiere a zgarieturii. In ordinea frecventei, adenopatia apare:

– in zona axilara (subrat)

– cervical, submandibular (la nivelul gatului)

– preauricular (in zona din fata urechii)

– epitrohlear (articulatia cotului)

– inghinal

Ganglionii mariti pot persista 4-6 saptamani, uneori pana la 12 luni. Tegumentul de la acel nivel poate fi rosu, cald, inflamat sau poate avea aspect normal.

In unele cazuri apare si afectarea oculara dupa inocularea la nivelul mucoasei conjunctivale sau a pleoapei. Apare o conjunctivita unilaterala si adenopatie preauriculara, toate aceste manifestari purtand numele de sindromul oculo-glandular Parinaud.

Complicatii

Alaturi de afectarea ganglionara, pot aparea manifestari sistemice cu complicatii grave, mai ales in cazul persoanelor imunocompromise, cu imunitatea scazuta: febra 38-39°C, astenie, anorexie, cefalee, splenomegalie (cresterea in dimensiuni a splinei), hepatita, encefalita, afectare cutanata, oculara, articulara, osoasa sau pulmonara.

boala pisicii 1Diagnosticul se stabileste prin prezenta unei adenopatii regionale, unilaterala, in special axilara si existenta unui contact cu pisica in antecedentele recente. La examinarea pacientului, sunt prezente leziuni de inoculare (zgarietura, muscatura de pisica) pe tegumentul din imediata apropiere a adenopatiei. Ulterior se confirma serologia pozitiva pentru Bartonella Henselae (anticorpi de tip Ig M si Ig G anti-Bartonella Henselae). Medicul poate recomanda pentru completarea diagnosticului investigatii precum: culturi faringiene, radiografie toracica, ecografie abdominala sau in unele cazuri punctia ganglionului afectat.

Boala zgarieturii de pisica trebuie diferentiata de alte cauze de crestere in dimensiuni a ganglionilor:

– boli maligne: leucemii, limfoame

– infectii cu citomegalovirus, virusul Epstein Barr, toxoplasma

– tuberculoza, sifilis, sarcoidoza, boala Lyme

– infectii fungice

Tratament

Boala are in general o evolutie autolimitata, astfel incat in unele cazuri ganglionul nu mai este decelabil in urmatoarele 2-4 saptamani de la debut. Pana la stabilirea diagnosticului, unii medici pot recomanda terapie antibiotica cu un spectru larg de actiune (Macrolide, Peniciline), sub care evolutia bolii este favorabila.

Nu exista insa un tratament specific aprobat, in majoritatea cazurilor fiind doar supravegheata atent evolutia patologiei. Se recomanda antiinflamatoare nonsteroidiene, antialgice (Ibuprofen, Paracetamol), comprese calde si evitarea traumatismelor la nivelul tumefactiei si la nivelul abdomenului in cazurile in care splina este crescuta in dimensiuni. In general nu se recomanda incizia si drenajul ganglionilor, existand riscul de diseminare a infectiei.

Prognosticul este favorabil la persoanele a caror imunitate nu este compromisa. In cazul afectarii neurologice, recuperarea este mai indelungata, insa fara sechele neurologice. Episodul de boala ofera imunitate pe tot parcursul vietii.

Ca masuri profilactice de preventie a bolii se recomanda evitarea contactului cu pisicile necunoscute, in special jocul agresiv cu pisoii mai mici de 6 luni. Animalul de casa necesita vaccinare inca de la nastere si deparazitare deoarece puricii transmit bacteria intre pisici. De asemenea e necesara taierea gherelor pisicii pentru a evita leziunile sangerande.

Boala zgarieturii de pisica nu mai reprezinta o raritate in patologia copilului si diagnosticul ridica anumite dificultati din cauza insuficientei testelor serologice. Este necesar ca majoritatea copiilor sa cunoasca principalele masuri de igiena pentru a scadea riscul de contactare a bolii.