Diareea acuta, cunoscuta si sub numele de enterita / enterocolita acuta reprezinta cresterea brusca sau progresiva a numarului normal de scaune ale unui copil, un numar de peste 3 scaune modificate pe zi, simptomatologie ce dureaza mai putin de 2 saptamani, insotita de reducerea consistentei acestora. Daca simptomatologia depaseste acest interval de timp, este vorba de diaree cronica.
CAUZE
– INFECTIOASE
• microbiene: Escherichia Coli enteropatogen (EPEC), enterotoxigen (ETEC), enteroinvaziv (EIEC), enterohemoragic (EHEC), Salmonella, Shigella, Vibrio cholerae, Stafilococ, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Streptococ, Yersinia, Clostridium, Klebsiella, Enterobacter, Campylobacter
• virale: Rotavirus, Adenovirus, Parvovirus, Coronavirus, Calicivirus, virusul rujeolic
• parazitare: Giardia lamblia, Entamoeba histolytica, Ascaris lumbricoides
• diareea din infectiile situate in afara tubului digestiv: infectii ORL, respiratorii, urinare, meningiene, sistemice
– NEINFECTIOASE
• erori de alimentatie – calitative sau cantitative (produse laxative, oua, carne, fructe de mare, alimente expirate)
• antibioterapie prelungita – prin distrugerea florei intestinale benefice organismului
• alergie sau intoleranta alimentara – la gluten, lactoza, proteinele laptelui de vaca
• tulburari de absorbtie – malformatii ale tubului digestiv, intestin scurt, fibroza chistica, boala celiaca
TRANSMITERE
Se realizeaza pe cale fecal-orala, prin maini murdare, alimente sau apa contaminata, contact cu persoane bolnave, cu animale sau in urma unei calatorii intr-o zona specifica.
MANIFESTARI
Perioada anterior aparitiei diareei se caracterizeaza prin: apetit alimentar scazut, febra, iritabilitate, agitatie, apatie sau stagnare ponderala. Ulterior, in perioada de stare apar:
• scaune de consistenta scazuta, in numar de peste 3 episoade/zi, de diferite aspecte:
– scaune apoase – foarte moi, emise sub forma lichida, exploziv
– semiconsistente – scaune moi, dar mai formate
– muco-purulent – au in compozitie mucus sau puroi
– muco-grunjos – contine mucus si grunji
– verzui
– sangvinolent – sange la suprafata scaunului sau in componenta acestuia
– steatoreic – scaun alb-galbui, deschis la culoare, format prin eliminarea de grasime prin materiile fecale
• varsaturi – prezenta lor nu este obligatorie, insa daca apar, cresc gradul de deshidratare si de severitate a bolii
• apetit alimentar scazut sau absent
• febra – poate oscila intre 38- 40ºC
• dureri abdominale, abdomen marit de volum, cu emisie de gaze (meteorism abdominal), borborisme (zgomote intestinale)
• semne de deshidratare: tegumente palide, uscate, buze si limba uscata, pliu cutanat care revine lent la forma initiala, fontanela deprimata, ochi infundati in orbite, apatie, somnolenta, urini emise rar, in cantitate mica si mai inchise la culoare decat de obicei
• eritem fesier – iritatia din zona scutecului cauzata de aciditatea si frecventa crescuta a scaunelor
COMPLICATII
Cea mai intalnita este deshidratarea – apare prin pierderea repetata de lichide din organism sub forma de scaune moi, apoase, sub forma de varsaturi sau prin refuzul lichidelor.
Exista 3 grade de deshidratare:
• forma usoara – pierderile sunt mai mici de 5% din greutatea corporala; nu exista semne de deshidratare
• forma medie – pierderile sunt intre 5-10% din greutatea corporala, cu semne usoare de deshidratare (tegumente si mucoase uscate)
• forma severa – pierderi de peste 10% din greutatea corporala, cu deshidratare severa, semne neurologice precum agitatie, convulsii, coma
DIAGNOSTIC – se stabileste pe baza simptomatologiei, a semnelor de deshidratare si a probelor de laborator (coprocultura si antigene virale din scaun, examen coproparazitologic, examinari de sange)
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Frecvent, diareea intalnita la copil este de cauza infectioasa, virala sau bacteriana.
Cand aceasta nu raspunde la tratamentul specific antidiareic sau la instiuirea unui regim alimentar, in situatiile in care se asociaza cu stagnare sau scadere ponderala si cand episoadele de acest gen se caracterizeaza prin recurenta si se manifesta o perioada indelungata, trebuie investigate alte cauze de diaree:
• sindroame de malabsorbtie: boala celiaca, mucoviscidoza, intoleranta primara sau secundara la lactoza
• boli inflamatorii intestinale: boala Crohn, colita ulcerativa
• intoleranta la proteinele laptelui de vaca
• intestin iritabil
TRATAMENT
• regim igienic: pastrarea unor masuri de igiena corecta ce constau in spalarea mainilor parintelui si copilului anterior si dupa alimentatie, anterior si dupa schimbarea scutecelor, personalizarea obeictelor de uz propriu (cana, farfurie, tacamuri), spalarea riguroasa a fructelor, legumelor, procurarea alimentelor (fructe, legume, lactate, mezeluri) din surse sigure, aflate in termen de valabilitate
• regim alimentar: are un rol important in tratamentul bolii diareice acute
La sugarul sub 5-6 luni, alimentat exclusiv natural, adica alaptat doar la san, care are o stare de nutritie buna, fara semne de deshidratare:
– mama va continua alaptatul pe toata durata diareei
– mama va consuma lichide suficiente, sub forma de apa plata, ceaiuri de menta, de chimen,
mucilagiu de orez (se fierb aprox. 30 g orez in 1 l apa, pana se sparge bobul de orez, se trece prin
sita de 2 ori si se consuma lichidul respectiv in interval de maxim 24 ore)
– daca aceste masuri nu au efect, sugarului i se pot administra lichide intre mesele de lapte, fractionate, in mai multe etape; acestea vor consta in mucilagiu de orez sau apa fiarta si racita, aprox. 50-100 ml pentru fiecare scaun diareic
La sugarul sub 5-6 luni, alimentat artificial (cu lapte praf) sau mixt (lapte praf si lapte de mama):
– formula de lapte praf va fi inlocuita cu o formula fara lactoza; copilul ce prezinta diaree, asociaza temporar o incapacitate de a digera lactoza pe perioada episodului infectios; de aceea vor fi excluse din alimentatie preparatele ce contin lactoza (lapte praf cu lactoza, lapte de vaca, de capra, branzeturi etc. )
– mucilagiu de orez, in cantitati fractionate (cate o lingurita sau inghititura la 10-15 minute)
– laptele praf fara lactoza poate fi preparat in mucilagiul de orez
La copilul mai mare de 5-6 luni, la care s-a initiat diversificarea:
– lichide in cantitati mici si frecvente (o lingurita/inghititura la 10-15 minute interval), sub forma de apa plata, ceai de menta, de chimen, de preferat neindulcit sau indulcit cu putin zahar fiert in apa, supa de legume cu carne
– mucilagiu de orez, pilaf de orez cu legume, carne slaba (pui, vitel)
– banane, mar copt in cuptor
– lapte praf fara lactoza, iaurt simplu, branza de vaci
– paine prajita, grisine, sticks-uri, biscuiti sarati sau simpli
– se va evita administrarea in aceasta perioada de: lapte, miere, prajeli, grasimi, chips-uri, cacao, ciocolata, fructe (precum pere, prune, portocale, mar crud), bauturi carbogazoase, varza, fasole, mazare
Dupa un episod de diaree acuta, revenirea la alimentatia anterioara se realizeaza treptat, intr-un interval de 2-3 zile dupa normalizarea scaunelor.
• saruri de rehidratare: sunt solutii lichide sau sub forma de pulbere ce se dilueaza, ce contin glucoza si electroliti precum sodiu si potasiu; pe piata exista sub diverse denumiri (Humana elektrolyt, Sun-Lyte, Adrehyll, Hipp ORS 200 etc.)
• probiotice si prebiotice – sunt produse biologice ce contin culturi de bacterii vii sau produse ce contribuie la dezvoltarea acestor bacterii benefice. Acestea se gasesc in mod normal in intestin si concureaza cu bacteriile producatoare de boli. In boala diareica acuta aceasta flora benefica este distrusa, de aceea se indica repopularea acesteia. Cele mai utilizate sunt: Lactobacillus acidophilus, Lactobacillus bifidus, Lactobacillus reuteri, Saccharomyces boulardii
• antidiareice, antisecretorii: Hidrasec, Smecta
• antibiotice: se utilizeaza doar in cazul in care se confirma infectia bacteriana prin coprocultura; antibioticul administrat trebuie sa fie activ pe bacteria decelata, de aceea este foarte utila efectuarea antibiogramei
• tratament specific si rehidratare parenterala intravenoasa: spitalizarea se instituie la copiii de varste mici, cu deshidratare severa, care nu raspund eficient tratamentului la domiciliu si la care nu este posibila rehidratarea orala, adica administrarea de lichide pe gurita
