Mononucleoza infectioasa sau „boala sarutului” este o infectie virala. Este produsa de virusul Epstein Barr (EBV) din familia virusurilor herpetice.
Denumirea clasica de „boala a sarutului” provine de la faptul ca transmiterea se realizeaza prin intermediul secretiilor orofaringiene, in special prin saliva.
Infectia cu EBV se realizeaza frecvent in copilarie sau in adolescenta. Apoi virusul ramane latent (adormit) in organism tot restul vietii, fara a produce boala.
Dupa contactul cu virusul si inocularea acestuia in cavitatea bucala, acesta se localizeaza si continua sa se dezvolte in:
structurile limfocitare,
in ganglionii din zona gatului,
in ficat si splina, infiltrand aceste organe cu limfocite de tip T.
Dupa o perioada de incubatie variind intre 10-50 de zile de la contact, apar primele manifestari ale bolii.
Mononucleoza infectioasa – manifestari clinice
• durerea de gat – este cel mai frecvent simptom, fiind cauzata de inflamatia faringelui si a amigdalelor.
Frecvent amigdalele sunt mult marite in volum si au depozite albicioase;
La nivelul jonctiunii palatului moale cu cel dur pot apare petesii, adica mici hemoragii sub forma de puncte rosii.
• oboseala, astenie, durere de cap, durere musculara, apetit diminuat.
• febra – cu valori de 38-39°C, insa poate ajunge si la 40°C.
• limfadenopatie – cresterea in volum a ganglionilor limfatici, in special a celor din zona gatului (submandibulari si latero-cervicali);
Pot fii afectati insa si ganglionii axilari sau cei inghinali.
• hepatomegalie- cresterea in volum a ficatului.
• splenomegalie – cresterea in volum a splinei, este frecvent observata;
Aceasta este palpabila la 2-3 cm sub rebordul costal stang si poate fi raspunzatoare de durerile abdominale.
• durere abdominala, greturi, varsaturi.
• eruptie cutanata – corelata se pare cu administrarea de Amoxicilina sau Ampicilina in terapia bolii.
Investigatii de laborator
Exista 3 criterii de laborator care confirma mononucleoza infectioasa:
1. cresterea valorii leucocitelor in sange, mai exprimata pe seama limfocitelor si monocitelor.
2. limfocite atipice in sange – 10% din totalul limfocitelor au un aspect diferit fata de cele obisnuite, fiind de dimensiuni mai mari.
3. serologie pozitiva pentru virusul Epstein Barr.
Virusul EBV are in compozitie 3 antigene principale: antigenul precoce difuz (EA), antigenul capsidei virale (VCA) si antigenul nuclear (EBNA).
Organismul se apara impotriva acestor antigene prin formarea de anticorpi.
Anticorpii de tip Ig M impotriva VCA indica infectia acuta, actuala, acestia persistand in sange timp de 3-12 luni.
Anticorpii de tip Ig G impotriva VCA sau EBNA indica o infectie precedenta, din trecut, iar acestia raman pozitivi tot restul vietii dupa o infectie cu EBV, protejand impotriva bolii.
Mononucleoza infectioasa – alte investigatii care pot fii necesare:
• probe inflamatorii (VSH, PCR).
• exsudat faringian.
• serologia pentru alte infectii virale care asociaza cresterea in volum a ganglionilor.
• functia hepatica – cresc valorile enzimelor hepatice (transaminazele), bilirubina sau gama-GT.
• radiografia toracica – poate evidentia prezenta unei adenopatii mediastinale, insa aceasta este rar intalnita in cadrul mononucleozei infectioase;
Daca totusi apare, trebuie luat in considerare alt diagnostic.
• ecografia abdominala si cea de tesuturi moi evalueaza structura splinei si a ganglionilor.
• computer tomograf – poate evalua ruptura splinei.
• colaborarea cu un medic ORL pediatru.
Complicatii
• obstructia cailor aeriene superioare – poate aparea atunci cand amigdalele sunt mult marite si se unesc pe linia mediana, ingreunand respiratia.
• deshidratare – apare atunci cand copilul refuza sa se alimenteze sau sa consume lichide din cauza disconfortului faringian.
• suprainfectare bacteriana.
• ruptura splinei – spontan sau secundar unui traumatism minor, se manifesta prin durere abdominala brusc instalata, de intensitate mare, localizata in stanga abdomenului, insotita de paloare sau pierderea constientei.
• hepatita – principala manifestare este icterul, adica coloratia galbuie a tegumentelor sau a sclerelor (la nivel ocular), aparut prin afectare hepatica.
• anemie – scaderea valorii hemoglobinei si a hematiilor.
• trombocitopenie – scaderea valorii trombocitelor.
• complicatii pulmonare – pneumonie, pleurezie.
• complicatii cardiace – miocardita, pericardita.
• complicatii neurologice – meningita, encefalita.
• limfom Burkitt – infectia cu virusul Epstein Barr este asociata cu aparitia acestei malignitati la persoanele imunocompromise, cu imunitatea foarte scazuta;
Este important de mentionat ca nu orice persoana infectata cu virusul EBV va dezvolta limfom.
Diagnostic diferential
Infectia cu virusul EBV trebuie diferentiata de:
• alte patologii care asociaza adenopatie: infectia cu CMV, toxoplasmoza, boala zgarieturii de pisica, infectia HIV.
• infectia cu Streptococ beta-hemolitic grup B – asociaza depozite purulente la nivelul amigdalelor.
• infectia cu virus Herpes Simplex – leziuni sub forma de vezicule la nivel faringian.
• infectia cu virusurile hepatitice tip A, B, C.
• epiglotita acuta – poate produce tulburari de respiratie severe.
• abces retrofaringian – tumefactie de dimensiuni mari la nivelul orofaringelui, cauzata de acumularea de puroi.
Tratament
Mononucleoza infectioasa este frecvent o boala autolimitata si nu necesita tratament specific in formele usoare/moderate.
Principalele masuri de preventie si tratament constau in:
• respectarea masurilor de igiena: spalarea mainilor, dezinfectia jucariilor, evitarea folosirii in comun a periutelor de dinti, prosopului, tacamuri, cani etc.
• evitarea contactului cu saliva persoanei infectate in perioada de boala activa.
• izolarea nu este necesara deoarece transmiterea nu are loc atat de usor.
• hidratare, odihna, evitarea activitatilor care presupun efort si risc de accidentare in primele 3-4 saptamani de la debutul bolii (din cauza riscului de ruptura a splinei).
• regim alimentar cu evitarea prajelilor, afumaturilor, grasimilor, dulciurilor.
• scaderea febrei prin intermediul antitermicelor (Ibuprofen, Paracetamol, Algocalmin).
• antiseptice faringiene care sa calmeze durerea (sub forma de spray-uri, comprimate masticabile).
• hepatoprotectoare (Liv 52, Silimarina, Aspatofort).
• tratamentul antibiotic si/sau corticoterapia este instituit doar in caz de evolutie nefavorabila (abcese faringiene, afectare pulmonara).
• tratamentul antiviral nu este necesar in cele mai multe cazuri; daca exista insa si afectare pulmonara, se utilizeaza un antiviral eficient in infectiile herpetice (Acyclovir).
Citește mai multe din ”Ce să fac, doctore?”.
